Harnic ca o albinuta

Acest titlu este putin la misto. In fapt, zilele astea am fost mai mult trantor decat albinuta harnica si productiva. Nu zic ca a fost rau, uneori chiar e indicat sa o lasi mai moale si sa-ti vezi si de alte treburi.

Dupa cum am zis, am un job sa-mi traiasca, motiv pentru care, planul pentru saptamana asta era sa rup fasul, nu de alta, dar saptamana cu pastele a fost tristuta pentru afiliere. Noroc ca si-a revenit. Acum ca am facut si o mica paranteza in care m-am lamentat, revenim la trantoreala. Deci, cum nu m-a tras ata catre productivitate, m-am relaxat citind si chiar am revazut si un film…ceea ce va recomand si voua daca nu l-ati vazut. Pana ajung sa va zic ce film am vazut, hai sa povestesc mai pe larg cum am ajuns sa revad filmul asta. Dap, are ceva legatura si cu banii si cu fericirea. In fine, e film cu nominalizari la Oscar, bazat pe o intamplare reala si, actiunea filmului inca are multi practicanti. E vorba despre filmul Into the Wild.

Revenind la cum am ajuns sa revad filmul, cam pe luni asa, un nene de la radio prezenta foarte laudativ atat cartea In salbaticie cat si filmul facut dupa aceasta, cu recomandarea expresa de-a se citi intai cartea pentru a intelege mai bine filmul. Mai jos, prin metoda Ponta, o idee despre carte.

Povestea emotionanta a mortii tanarului Chris McCandless in salbaticia Alaskai in 1992 starneste reactii intense in societatea americana. Jon Krakauer, colaborator al revistei Outside, publica un articol pe aceasta tema, impresionat de asemanarea dintre povestea tanarului si propriile lui experiente, dar si ale altora dinaintea lor. Dupa o minutioasa cercetare, Krakauer scrie In salbaticie, refacand traseul lui McCandless, urmarindu-l pas cu pas, stand de vorba cu oamenii pe care acesta i-a cunoscut in ultimii doi ani de viata. Cartea reconstituie puzzle-ul complicat al motivatiei care l-a condus catre un sfarsit tragic. Krakauer traseaza o serie de paralele intre destinul lui McCandless si al altor tineri, purtati, inaintea lui, de aceleasi idealuri, tineri disparuti fara urma, inghititi de abisul salbaticiei. Autorul ajunge la concluzia ca atractia exercitata de teritoriile virgine asupra spiritului american este extraordinar de puternica. Chemarii instinctive i se adauga adesea formatia intelectuala, care nu face decat sa intensifice acest imbold, cum se intampla in cazul lui McCandless. Dar natura, privita dincolo de perdeaua de iluzii tesuta de scriitori, poate fi adesea surprinzatoare si nemiloasa.

Bun, acum ca am terminat cu nenea de la radio, cam la 15 minute dupa ce a prezentat asta cartea am oprit la un chiosc sa-mi cumpar o apa, o cafea si tigari. Opresc des la chioscul respectiv, pe motiv ca unul dintre vanzatori seamana cu regretatul Gheorghe Dinica al carui fan inca mai sunt. In fine, nu era asta la chiosc, era fiu’su. Un tip gras, putin mai mult cocalar, dar baiat de treaba s-o zic asa. Ba, si asta, gras si frumos, era imbracat cu un tricou cu Into the Wild. Am socializat, l-am intrebat daca a vazut filmul. A zis ca nu. I-am recomandat sa-l vada…si uite asa, m-am intors la birou l-am revazut si eu.

Concluzia…cate odata e bine sa mai si stai.

Be the first to comment on "Harnic ca o albinuta"

Lasă un răspuns